Provocarea lui Jose Antonio este să ajungă în cel mai înalt punct din Peninsula Iberică

Reluarea viselor mele uitate

Aşa a început a doua mea şansă în viaţă; prin revenirea la viaţa mea sportivă după o accidentare la gleznă din cauza artritei. La 48 de ore de la operaţie şi, odată ce mi-am depăşit toate temerile, am putut să merg fără cârje. Eram recunoscător pentru munca importantă pe care o făcuseră specialiştii în traumatologie. Am reuşit o altă provocare în viaţă, împreună cu prietena mea, hemofilia, care uneori îmi punea viaţa în pericol fie prin hemoragie, fie prin diferite accidentări.

Încercarea de a depăşi provocările din viaţa mea.

Mă consider la fel ca toată lumea, dar în acelaşi timp sunt diferit. Încă de la o vârstă fragedă am aflat că viaţa mea nu va fi uşoară şi că va trebui să depăşesc anumite lucruri în felul meu.

Chiar şi cu o gleznă rănită, atingeam deja înălţimi de peste 2.000 de metri, dar durerea mă făcea să îmi doresc mai puţin să urc pe munte, dar din nou, după operaţie, medicii mi-au oferit o altă şansă să fiu mai fericit şi să-mi reiau viaţa sportivă. Revin mereu la experienţa şi lecţiile mele din viaţă pentru a realiza lucruri incredibile. Pregătirea de bază de la început pentru a atinge un nivel foarte ridicat.

Progresul meu în antrenamente (a se vedea tabelul)

Un an de redescoperire uimitoare în care am început antrenamente de bază şi intensificându-le treptat, am reuşit să escaladez cel mai înalt munte din Madrid. Atitudinea mea era din ce în ce mai puternică.

Fără renunţare şi cu pregătire fizică şi psihică

În 2016 am început să lucrez la conexiunea dintre corp şi minte, bazându-mă pe sfatul tatălui meu de a nu renunţa niciodată.

Pentru a-mi îndeplini ultimul și cel mai mare vis, trebuie să am grijă de mine şi să-mi acord timp pentru a-mi reveni după un antrenament dificil. După practicarea sportului, reiau sfaturile pe care mi le-au dat specialiştii în traumatologie încă din copilărie: să îmi relaxez corpul folosind apă rece şi gheaţă, să iau pauze corespunzătoare şi să îmi lucrez uşor articulaţiile după ce se relaxează, astfel încât să rămână active. Această metodă îmi oferă rezistenţă şi mult mai puţină durere în muşchi. Alegerea unui sport cu risc ridicat, pe care am făcut-o deja, mă determină să fiu în permanenţă atent şi ştiu cum să mă protejez folosind jambiere, glezniere, dacă este necesar, purtând îmbrăcăminte adecvată şi bocanci rezistenţi pentru a-mi proteja glezna şi, desigur, o doză din tratamentul meu în cazul în care este ceva foarte serios.

Să continuăm cu cel de-al doilea tabel ce conține victoriile, antrenamentele tot mai intense și meditația personală pentru a-mi îndeplini visul. Să crezi înseamnă să ai putere! Aceasta este atitudinea pe care o am constant pentru a-mi atinge obiectivele.

Este necesar să ai o mentalitate câştigătoare şi rezistentă lucrând la ea zi de zi. Înainte de a începe fiecare urcare pe munte stabilită, o studiez cu atenţie şi analizez toate pericolele pentru a avea încredere la nivel mental.

Alternarea cu alte sporturi

Pentru a progresa în ceea ce priveşte performanţa mea, am început să lucrez la pregătirea mea personală, inclusiv sporturi noi, astfel încât antrenamentele mele să nu fie prea grele şi am început să alternez ciclismul montan şi canotajul pentru a fi sigur că beneficiez de o gamă de exerciţii active şi variate. Cu toate acestea, îmi lipsea ceva fundamental, inclusiv o alimentaţie bună.

Am ajuns la ultima etapă a pregătirii mele pentru a încerca să-mi îndeplinesc visul şi încă mai erau lucruri la care nu puteam ajunge la nivel psihologic, care să mă ajute să îmi depăşesc provocările zi de zi. Iar Nuria Picas, antrenorul meu, s-a prezentat având un CV uimitor, cu o enormă experienţă în alpinism, pentru a mă ajuta să obţin ceea ce îmi lipsea. Am vorbit cu ea despre antrenamentele şi realizările mele, iar sfaturile ei psihologice m-au ajutat foarte mult să completez piesele lipsă din puzzle şi să îmi asum nivelul de risc de care aveam nevoie pentru a câştiga!

Deja reuşisem să escaladez mai mulţi munţi de 2.000 m în Madrid, chiar de mai multe ori, dar pentru a-mi îndeplini visul de-o viaţă, de a atinge cerul Peninsulei Iberice, aveam nevoie de şi mai mult efort mental. De data aceasta însă am beneficiat de ajutorul şi sfaturile antrenoarei mele.

În 2019, am reuşit să ating înălţimi foarte periculoase şi foarte dificile de peste 2.000 de metri. Am reuşit să escaladez 8 vârfuri de munţi legendari, inclusiv „Reventón” şi „Siete Picos”; acesta din urmă într-o singură zi. Munţi foarte stâncoşi (un teren nefavorabil pentru glezna mea), pentru care îmi făceam multe griji, dar am reuşit treptat să depăşesc provocările mentale vizualizând ceea ce aş găsi în vârf, obiectivul pe care încă nu îl atinsesem.

Performanţa mea a fost bună, dar aveam nevoie de mai mult pentru a-mi atinge obiectivele şi ştiam că trebuie doar să încerc să fac mai mult. În 2019 mi-am intensificat antrenamentul la maxim, indiferent de timpul pe care îl aveam, mă asiguram că petrec 8 ore de antrenament pe zi, 10 km pe zi într-un ritm rapid şi alternativ alergare, trei zile pe săptămână de greutăţi, abdomene, flotări şi stretching, dar şi alpinism la sfârşit de săptămână.

Rezistenţa fizică şi mentalitatea mea de câştigător au fost fundaţia, însă informaţiile tehnice adecvate erau, de asemenea, necesare, aşa că îi mulţumesc antrenoarei mele, Nuria Picas, pentru recomandări şi sfaturi, care m-au ajutat cu marile provocări cu care mă voi confrunta pe parcurs, cum ar fi altitudinea, răul de înălţime şi capacitatea de a face faţă durităţii terenului, toate fiind fundamentale. Nuria m-a înţeles în provocările mele şi mi-am asumat un risc suficient pentru a câştiga această aventură.

Atingerea a 93% din performanţa mea. Doar 7% din efortul meu este reprezintă norocul şi frica ce mă oprea uneori. Am avut încredere în mine şi am vrut să cuceresc Peninsula în iulie 2019.

Dislcaimer: Înainte de a-ți stabili o astfel de provocare fizică, este important să discuți cu echipa ta medicală.

Este posibil să trăiești viața dincolo de hemofilie.