Provocarea lui Arni este să concureze pentru premiul German Sports Badge

S-a născut o idee

„Mai pot face asta?” Mi-am adresat această întrebare când m-am gândit la vechiul meu premiu German Sports Badge (GSB). Acela (şi singurul) l-am câştigat la universitate acum 6 ani. Aţi putea spune că nu a trecut foarte mult de atunci, dar s-au întâmplat multe între timp. Mi-a fost stabilit diagnosticul de artroză la nivelul gleznei stângi, iar medicii mi-au spus să fiu foarte atent în legătură cu anumite sporturi, în special alergarea şi ridicarea greutăţilor mari. Oricum ... S-a născut o idee!

Să fim activi!

Nu mă înţelegeţi greşit! Sfaturile doctorilor mei au fost întotdeauna foarte importante pentru mine - şi aşa vor fi toată viaţa mea. Dar mi-am amintit şi de o propoziţie pe care am citit-o în timpul universităţii (apropo, am făcut masteratul la Promovarea Sănătăţii): Lipsa de activitate este rea, mişcarea este bună, suprasolicitarea este rea. Deci, să fim activi!

The German Sports Badge

GSB este un premiu pentru fitness special şi include patru categorii: rezistenţă, forţă, viteză şi coordonare. În fiecare categorie există exerciţii diferite, dar trebuie să alegi şi să efectuezi doar una.

Antrenamentul meu

Planul este să mă antrenez o dată la două zile, deşi nu vreau să urmez un program strict de antrenament, ci să-mi ascult corpul. De asemenea, am ales exerciţii cu un risc scăzut de rănire. De exemplu, deşi este nevoie de foarte multă rezistenţă explozivă în GSB (de exemplu, pentru săritura în lungime, din picioare, aruncarea ciocanului şi aruncarea greutăţii), nu vreau să-mi forţez prea mult articulaţiile în timpul pregătirii şi voi evita asemenea exerciţii. În schimb, vreau să execut toate exerciţiile de forţă lent şi controlat.

Săptămâna nr. 1: Să începem!

Săptămâna aceasta, am mers de două ori într-un parc din zonă pentru a alerga, iar acasă am făcut un antrenament de forţă pentru tot corpul. Desigur, performanţa mea în alergare este încă foarte slabă (după 15 minute am avut nevoie de o pauză), dar sunt sigur că se va îmbunătăţi în curând.

În plus, ceea ce este mult mai important, mă bucur să îţi spun că glezna mea stângă a reacţionat foarte bine la antrenament. Am avut chiar senzaţia că e mai bine decât înainte. Va fi foarte interesant!

Săptămâna nr. 2: Niciodată nu dăm înapoi!

Atunci când mă vezi alergând ca o ţestoasă, îţi este greu să crezi că pe vremuri puteam să alerg 8 km în mai puţin de 30 de minute. Cu toate acestea, nu sunt dispus să renunţ! Rezistenţa, viteza şi forţa se întorc, încet, dar constant!

Glezna este de asemena din ce în ce mai bine. După alergare, simt de parcă cineva „lucrează” acolo - sună ciudat? Probabil, dar este adevărat. Sunt mai mult decât fericit că am început să alerg din nou!

Un alt mesaj bun: am un antrenor, Jasmin, care vrea să mă ajute în legătură cu provocarea mea. Abia aştept să lucrez împreună cu ea în următoarele săptămâni!

Săptămânile nr. 3-6: Lucrurile par să se întâmple întotdeauna atunci când le aştepţi cel mai puţin ...

Ei bine, cu siguranţă asta nu a fost ceva planificat. Din cauza bolii, nu am putut să mă antrenez în ultimele patru săptămâni. Da, am pierdut într-adevăr o lună întreagă din cauza unei infecţii urâte.

Săptămâna nr. 7: Nu renunţa niciodată!

Am început din nou antrenamentele, încercând să revin în joc. După patru săptămâni de stat la pat, nu-mi va fi uşor. De fapt, ultima mea alergare a fost dezastruoasă: După 10 minute de alergare într-un ritm lent, a trebuit să mă opresc din cauza durerii în piept. Aş fi putut să ignor acea durere, dar după o infecţie, trebuie să fii foarte atent.

Totuşi, renunţarea nu este o opţiune, chiar îmi doresc această insignă sportivă!

Săptămâna nr. 8: Când plouă, toarnă

Şi mai multe veşti proaste: Jasmin m-a contactat şi m-a informat că acum suferă din cauza unei lovituri puternice şi nu mă poate antrena. Am înţeles în totalitate şi sper să îşi revină curând!

Între timp, îmi urmez propriul program de antrenament. Din fericire, durerile în piept au dispărut complet. De asemenea, nu am probleme în a alerga 30 de minute într-un ritm lent spre mediu.

Săptămânile nr. 9-10: Stres

Ultimele două săptămâni au fost foarte stresante: Soţia mea şi cu mine suntem pe cale să ne întoarcem din Istanbul, Turcia – unde locuim din 2015 – în Stuttgart, Germania. Combinarea antrenamentului cu găsirea unei maşini noi, a unui apartament şi a unui loc de muncă nu este uşoară, dar am reuşit să găsesc ceva timp şi am făcut câteva antrenamente scurte.

Mai mult, alergatul în pădurea din Germania este mult mai distractiv decât într-un cerc din parcul meu din Istanbul. Pur şi simplu ador mirosul naturii!

Săptămâna nr. 11: Înapoi în Turcia

Am decis să mă întorc din nou la Istanbul din trei motive:

1. Să petrec câteva zile cu soţia mea, care trebuie să mai stea încă în Turcia 
2. Să îmi vizitez socrii
3. Să mai duc încă 30 kg cu avionul în Germania ☺

Deşi această călătorie m-a costat timp preţios în care nu am putut să mă antrenez prea mult, a meritat din plin. Nu am putut să alerg deoarece în satul în care locuiesc socrii mei sunt prea mulţi câini fără stăpân (şi uneori agresivi). M-au urmărit o dată şi cu siguranţă nu vreau să repet acea experienţă. Totuşi, am reuşit să fac câteva serii de flotări 4x25 dimineaţa şi seara. GSB este aproape!

Săptămâna nr. 12: Încă două săptămâni

Din nou înapoi în Germania şi la antrenament! Sunt foarte mulţumit de progresele pe care le fac şi sunt încrezător că voi obţine un rezultat bun la viitoarea GSB peste două săptămâni.

Probabil că acestea vor fi exerciţiile mele:

La început, nu am vrut să aleg săritura cu coarda, ci săritura în lungime, pentru că eram destul de bun la asta acum câţiva ani. Ei bine, să zicem că acum 10-15 ani, când încă eram în şcoală ... Cu toate acestea, probabil că săritura în lungime nu este potrivită pentru glezna mea stângă, aşa că mi-am cumpărat o coardă. Încă încerc să îmi dau seama cum o pot sări peste ea …

Săptămâna nr. 13: Ultima săptămână de antrenament

Iată-ne ajunşi în ultima săptămână înainte de GSB. Am emoții? Nu chiar, de fapt mă simt minunat şi abia aştept provocarea. Astăzi, cu o zi înainte de GSB, am vrut să mă relaxez şi să nu fac nimic, dar temperatura de 28°C şi soarele nu mă puteau ţine în casă. Aşa că mi-am luat bicicleta şi am mers până la un râu. A fost o idee grozavă!

Săptămâna nr. 14: Ziua competiţiei German Sports Badge

În cele din urmă, a sosit şi ziua provocării mele. Acum vom vedea dacă sunt suficient de bun pentru GSB. Încep cu săritul corzii (cu mâinile în cruce) pentru coordonare. 10 repetări sunt suficiente pentru bronz, 15 pentru argint şi 20 pentru aur. În total, am primit trei încercări, dar chiar din prima reuşesc deja 21 de repetări - AUR!

Să trecem la exerciţiul numărul 2 – alergare 100 m pentru viteză. Dar imediat după start îmi dau seama că am o durere ciudată la glezna stângă şi genunchi. Din această cauză mă tem să-mi mobilizez toată forţa şi ajung la linia de sosire în 0:15:59 - bronz. Cu toate acestea, nu este necesar să foloseşti acest exerciţiu; aş putea, de asemenea, să înot 25 de metri. Probabil că voi face asta mai târziu …

Pentru moment, aleg exerciţiul de săritură în lungime din picioare pentru forţă. Dacă ajung la 1,85 m – nu ar trebui să fie prea dificil – voi obţine bronz, argint pentru 2,10 m şi aur pentru 2,35 m. Îmi întind partea superioară a corpului, îndoi genunchii şi sar exploziv: 2 metri şi 38,5 cm – AUR din nou!

Începe alergarea de 3000 m. Din cauza problemelor pe care le-am avut astăzi cu glezna şi genunchiul, sunt puţin agitat. Aşa că alerg uşor câţiva metri, îmi încordez articulaţiile cu atenţie şi sunt fericit când îmi dau seama că durerea a dispărut. Bine, să mergem atunci! Traseul pe care l-am ales are o lungime de 800 m, aşa că trebuie să parcurg trei runde complete şi apoi până la marcajul de 600 m. Din fericire articulaţiile, muşchii şi respiraţia colaborează armonios pe traseu meu şi ajung la linia de sosire în 13:39 min. Aur pentru a treia oară!

Tehnic, am terminat cu insigna sportivă. Totuşi, acum merg la o piscină interioară pentru un alt exerciţiu: înot 25 m. Vreau să adaug acest exerciţiu pentru că nu sunt foarte mulţumit de medalia de bronz la categoria viteză şi sunt destul de sigur că mă pot descurca mai bine. La piscină, mă aşteaptă o veste bună şi una proastă. Vestea bună este că piscina nu este prea aglomerată. Din păcate, supraveghetorul de la piscină nu doreşte să înlăture frânghia care este montată între partea pentru înotători şi cea pentru cei care nu ştiu să înoate – dar pentru 25 de metri trebuie să traversez această frânghie! Nu e timp de lamentări, aşa că merg la punctul de pornire! Mă arunc destul de bine în apă, înot craul bine, dar apoi – aşa cum era de aşteptat – mă lupt cu acea frânghie şi pierd timp preţios. După 0:19:96 minute, ajung pe cealaltă parte şi iau medalia de argint.

Per total, am reuşit să câştig aur de trei ori şi argint o dată, deci 11 din 12 puncte. Asta înseamnă tot aur! Având în vedere toate lucrurile, sunt foarte mulţumit de rezultat şi aştept cu nerăbdare o a doua etapă – poate cu tine?!? ☺☺☺☺

Partea 5 - Concluzie

„Mai pot face asta?” Cu această întrebare a început mica mea călătorie către German Sports Badge. O călătorie cu suişuri şi coborâşuri, cu victorii şi obstacole. La început, nu eram deloc sigur cum îmi va reacţiona glezna la antrenamentul mai intens pe care intenţionam să îl fac. Numeroasele voci critice nu contribuiau nici ele la îmbunătăţirea stării mele de spirit. Cu toate acestea, la scurt timp după ce am început antrenamentul, mi-am dat seama că gândurile mele chiar de la început (lipsa de activitate este rea, mişcarea este bună, suprasolicitarea este rea) erau adevărate: Senzaţia ciudată, uneori foarte dureroasă, de la gleznă a apărut foarte rar.

Oricum, te rog să nu mă înţelegi greşit, cu siguranţă nu am găsit o cale de a vindeca artroza. Chiar dacă alergarea a îmbunătăţit fără îndoială starea gleznei mele, a trebuit să mă antrenez cu atenţie. De fiecare dată când m-am antrenat prea mult (mai mult de 4 ori pe săptămână), glezna şi genunchiul au început să mă doară - probabil că acesta era „limitatorul” meu personal.

În total, sunt mai mult decât mulţumit şi recunoscător că am participat la provocarea vieţii trăite liber. Ei bine, chiar cred că mi-am găsit răspunsul ☺